Companiile cu venituri sub un milion de euro, cunoscute și sub denumirea de microîntreprinderi, au o situație mult mai dificilă- ca în urmă cu 10 ani. Profitul a scăzut, lichiditatea este fragilă, datoriile cresc, creanţele se colectează cu întârziere, iar eficienţa angajaţilor este modestă , se arată într-o analiză realizată de economistul Iancu Guda, preşedintele Asociației Analiștilor Financiari-Bancari din România.

Potrivit acestuia, companiile cu venituri sub un milion de euro înregistrează o cifră de afaceri consolidată la finalul anului 2017 de 194 miliarde lei, cu 14% mai puţin comparativ cu nivelul înregistrat la finalul anului 2008, respectiv 225 miliarde lei. Astfel, aceste companii adună doar 14% din veniturile consolidate la nivelul întregului mediu de afaceri la finalul anului 2017, ceva mai mult de jumătate (26%) comparativ cu finalul anului 2008.Veniturile companiilor mici au scăzut şi mai mult, în contextul creşterii veniturilor companiilor mari (veniturile companiilor care înregistrează o cifră de afaceri peste un milion de euro au crescut de la 640 miliarde lei în 2008 la 1.158 miliarde lei în anul 2017).

Companiile cu venituri sub un milion de euro înregistrează în ultimul deceniu o cifră de afaceri medie între 0,11 – 0,13 milioane lei pentru fiecare angajat, aproape de patru ori mai puţin decât media înregistrată de companiile mari la finalul anului 2017 (acestea din urmă înregistrând o dublare a eficienţei muncii în ultimul deceniu). Deşi salariul mediu nominal net a crescut în această perioadă de la 1.700lei (anul 2008) la aproximativ 2.700 lei anul 2017), nivelul cifrei de afaceri / angajat a rămas stabil la un nivel modest în cazul microintreprinderilor. Astfel, companiile mici au avut de suferit deoarece competitivitatea scăzută a acestora a fost depăşită de cele cincisprezece majorări consecutive ale salariului minim pe economie în ultimul deceniu, alimentând creşterea costurilor.

Companiile cu venituri sub un milion de euro au înregistrat pierderi constante în perioada 2008-2014, în sumă totală de 57 miliarde lei, în timp ce profiturile raportate în ultimii trei ani sunt foarte modeste (aproape 7 miliarde lei). Astfel, microintreprinderile active în România au raportat un profit consolidat total de doar 4,2 miliarde lei pe parcursul anului 2017, respectiv 2,2% din nivelul veniturilor şi la jumătate comparativ cu profitabilitatea raportată de companiile mari .

Companiile cu venituri sub un milion de euro înregistrează la finalul anului 2017 o trezorerie totală de 42 miliarde lei, respectiv doar 11% din nivelul tuturor datoriilor. Astfel, deşi 96% din firmele active în România sunt microîntreprinderi, acestea dispun de o lichiditate totală de 42 miliarde lei la finalul anului 2017, la jumătate comparativ cu firmele care înregistrează venituri peste un miliard de lei, deşi acestea din urmă reprezintă doar 4% din totalul firmelor active în România.

Microînreprinderile au distribuit dividende în valoare de 15 miliarde lei în anul 2017, de 2,5 ori peste nivelul profitului înregistrat în ultimii trei ani (perioada 2015-2017). Dividendelor distribuite în ultimii trei ani (21 miliarde lei în perioada 2015-2017) depăşesc doar marginal capitalizarea netă adiţională de 16 miliarde lei din perioada 2008-2014.

În contextul accelerării distribuirii dividendelor în ultima perioadă, gradul de îndatorare al microintreprinderilor la finalul anului 2017 a rămas la un nivel foarte ridicat, respectiv peste 90%, similar cu situaţia din ultimii cinci ani. Spre deosebire de acestea, companiile mari au raportat un grad de îndatorare la finalul anului 2017 de doar 44%.

Indiferent de nivelul veniturilor, companiile active în România înregistrează o scădere a investiţiilor pe termen lung pe parcursul anului 2017. Astfel, ponderea activelor imobilizate în totalul activelor la finalul anului 2017 a scăzut la 41% pentru firmele cu venituri sub un milion de euro, respectiv 44% pentru companiile cu venituri peste un milion de euro.

În concluzie, companiile mari active în România au înregistrat o evoluţie foarte bună în ultimul deceniu în defavoarea microintreprinderilor. Dacă firmele mari pot gestiona mai bine provocările externe (prin know-how, stabilitatea oferită de accesul la finanţare constanţa şi ieftină, economiile de scală care permit accesul ieftin la materia primă şi obţinerea unor condiţii comerciale favorabile cu partenerii de afaceri), microintreprinderile s-au dovedit foarte vulnerabile în ultimul deceniu: profitabilitatea acestora este inferioară, eficienţa angajaţilor rămâne stabilă la un nivel modest, situaţia de lichiditate este fragilă în condiţiile în care gradul de acoperire al datoriilor prin trezoreria disponibilă este foarte scăzut, creanţele se colectează mai târziu iar stocurile înregistrează o rotaţie foarte lentă.