Suspendarea acțiunilor judiciare și executarea silită

Unul dintre cele mai importante efecte ale deschiderii procedurii insolvenței îl reprezintă suspendarea tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită demarate pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Scopul avut în vedere de legiuitorului român prin dispoziția de la art. 36 din legea 85/2006, deși poate părea paradoxal, vizează protejarea creditorilor, nu dezavantajarea lor. Astfel, prin refuzul de a permite unor creditori să deruleze acțiuni și urmăriri individuale împotriva debitorului, odată ce procedura insolvenței a fost deschisă, legea garantează că valorificarea patrimoniului se va face în mod colectiv și organizat sub supravegherea judecătorului sindic, fără ca anumite părți din patrimoniu să fie sustrase sau exceptate.

Suspendarea atrage oprirea de îndată a cursului judecății astfel încât instanța nu va mai putea lua o altă masură în proces decât constatarea acestui impediment. Spre exemplu, nu vor putea fi invocate ori soluționate excepții, de procedură sau de fond, însă va putea fi dispusă disjungerea anumitor capete de cerere dacă acestea nu atrag suspendarea de drept.

Suspendarea acțiunii potrivit art. 36 din legea 85/2006 nu determină automat înscrierea creanței litigioase în tabelul creditorilor debitorului pentru care s-a deschis procedura. Este așadar vital pentru conservarea drepturilor creditorului că, respectând termenele legale, să formuleze declarație de creanță indiferent dacă la acel moment avea pe rolul instanțelor o acțiune în realizarea creanței sale sau doar intenționa să o introducă.

Deși dreptul la acțiune al creditorilor se suspendă potrivit art. 36, acesta nu dispare, el fiind conservat potrivit art. 40 din aceeași lege, text care consacra un alt efect important al deschiderii procedurii, respectiv suspendarea curgerii termenelor de prescripție. Prin urmare, este important de știut că sub rezerva îndeplinirii exigențelor privitoare prescripției extinctive, creditorul va putea relua demersul judiciar împotriva debitorului, spre exemplu, în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenței.

EXECUTAREA SILITĂ

Ce este executarea silită?

Conform Codului de procedură civilă executarea silită este o metoda juridică de recuperare a unor debite/datorii care au fost stabilite prin titluri executorii precum hotărâri/sentințe ale instantelor de judecată, contracte notariale de bunuri sau bani, credite bancare, și alte situații identice.

Executarea silită începută la cererea unui creditor se poate face prin toate mijloacele posibile, asta însemnând – POPRIRE, SECHESTRU, VÂNZARE DE BUNURI MOBILE SAU IMOBILE, deci creditorul nu poate fi condiționat să aleagă doar o singura cale, cât nu îi este interzis să le aleagă pe toate, ceea ce înseamnă ca odată începută executarea silită, aceasta se poate realiza prin orice mijloc până la acoperirea sumelor pretins datorate.

Ce putem face cand primim acte de executare silită?

În momentul în care ați primit orice act de executare, indiferent de formă și denumirea acestuia (n.n. somație, notificare, poprire, publicitate de vânzare la licitație, etc) aveți dreptul să faceți contestație la executare.

Executorul poate mări valoarea sumelor datorate inițial ?

Da, executorul are posibilitatea să aplice dobânzi, penalități sau alte sume doar dacă prin titlul executoriu s-au stabilit aceste drepturi, chiar dacă nu s-a indicat cuantumul acestora.

În cazul în care titlul executoriu nu a acordat dobânzi/penalități sau alte daune, executorul poate să dispună actualizarea sumelor datorate, indiferent de unde provine aceasta. Aceasta „actualizare” va presupune recorectarea sumelor datorate în rapot cu rata inflației.