Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului

În acest material vă prezentăm aspecte privind deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului/creditorilor.

În cele mai dese cazuri, procedura insolvenţei este declanşată la iniţiativa creditorilor. Procedura poate fi declanşată chiar de către un singur creditor care are una sau mai multe creanţe ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.

Condiţiile pentru promovarea cererii introductive formulate de către creditor/creditori:

Pentru a se putea promova o cerere din partea creditorului/creditorilor pentru declanşarea procedurii insolvenţei trebuie îndeplinite două condiţii:

  • titularul cererii să fie creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei;
  • debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvenţă .

Aşadar, nu orice creditor are posibilitatea de a solicita declanşarea procedurii insolvenţei, ci doar creditorii îndreptăţiţi la aceasta.

Potrivit art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile.

Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi suma prevăzută la art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, adica de 40.000 de lei, iar pentru salariaţi, de şase salarii medii brute pe economie/pe salariat.

De asemenea, este necesar ca debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvenţă prezumată.

Creditorul care doreşte declanşarea procedurii insolvenţei trebuie să facă dovada că are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile de mai mult de 60 de zile, acesta trebuie să facă şi dovada în ceea ce priveşte cuantumul creanţelor sale care trebuie să atingă valoarea-prag stabilită de lege.

Dacă creditorul va face dovada prin acte ataşate cererii sale că are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile, el nu mai are de făcut o altă probă cu referire la insolvenţa debitorului, ci debitorului îi revine obligaţia de a răsturna prezumţia de insolvenţă în care se află, făcând dovada suficienţei fondurilor băneşti disponibile.

Dacă debitorul efectuează unele plăţi modice, nesemnficative, faţă de creditorul reclamant sau faţă de alţi creditori, o astfel de situaţie nu este în măsură să înlăture prezumţia de insolvenţă decât în cazul în care o astfel de situaţie se coroborează cu alte elemente de natură a conduce la concluzia că debitorul într-adevăr nu se află în stare de insolvenţă.

Conţinutul cererii introductive formulate de către creditori

Potrivit art. 70 alin. 1 din Legea 85/2014, orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolventei împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

  • cuantumul şi temeiul creanţei;
  • existenţa unui drept de preferinta constituit de către debitor sau instituit potrivit legii;
  • existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
  • declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.