Loading...
Faliment2017-07-31T13:45:10+00:00

Falimentul unei societăţi comerciale

Falimentul este ultima soluţie atunci când, în mod cert, redresarea unei societăţi comerciale nu mai este posibilă, singura modalitate de a achita o parte sau toate datoriile fiind lichidarea în întregime a activului.

Procedura se aplică societăților comerciale, societăților cooperative, organizațiilor cooperatiste, societăților agricole, grupurilor de interes economic și oricărei alte persoane juridice de drept privat care desfășoară activități economice, comercianți care sunt în categoria debitorilor aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă.

CINE POATE CERE INTRAREA IN FALIMENT?

Principalele criterii care stau la baza determinării falimentului sunt lipsa de solvabilitate și gradul de îndatorare.

Intrarea în faliment

  • Debitorul și-a declarat intenția de a intra în procedura simplificată;
  • Debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare sau a contestat (la cererea de deschidere a procedurii efectuată de creditori) că ar fi in insolvență, iar contestația a fost respinsă;
  • Niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare sau niciunul dintre planurile propuse nu au fost acceptate și confirmate;
  • Debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus;
  • Obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile stipulate prin planul confirmat sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale.

Efectele procedurii de faliment

Pentru a evalua și administra mai usor patrimoniul debitorului, dar și cu scopul de a examina activitatea debitorului asupra căreia se inițiază procedura de faliment și de a inventaria bunurile și de a lua măsurile corespunzatoare conservării lor, legea prevede numirea unui lichidator.

Acesta menține și denunță contractele ținute de debitor, procedează la verificarea creanțelor și urmărește încasarea acestora din patrimoniul debitorului, primirea plații pe seama debitorului și încasarea lor în contul și averea acestuia.

În sfârșit, lichidatorul se ocupă de vânzarea bunurilor din averea debitorului, de încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii și de renunțarea la garanții.

În situația în care se constata că nu există bunuri în patrimoniul debitorului sau că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele, se poate da o hotărâre prin care se dispune radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Este de asemenea de menționat că legea pedepsește neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii de faliment de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice.

Desigur, procedura falimentului poate fi privită ca o ultima solutie pentru creditori să-și recupereze creanțele, iar debitorul va fi, prin închiderea procedurii de faliment, descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de intrarea in faliment.